Sulamita

Sulamita

de George Cosbuc

La nucii din livezi m-am dus, Sa vad ce e prin vale, Am mers la vii pe deal in sus Si mi-am facut o cale Pe campii de catre Damasc De ce m-am dus eu oare La locul unde turme pasc? Va jur, fete fecioare, Sa nu cercati voi a trezi Iubirea-n piept cu sila, Caci ea de sine va veni! Cunoasteti voi copila Sionului? Cine-i ca ea? Frumoasa ca ea, cine? Frumoasa esti, iubita mea, Nici roza nu-i ca tine! Vai, las sa te mai vad, caci fierb Vii, scumpa porumbita, Sarind pe deal ca pui de cerb, Jucand a ta cosita Prin crinii campului, dar las Sa-ti vad obrajii, draga, S-aud fermecatorul glas; Sa tremur ziua-ntreaga Caci te aseaman, roza mea, Cu roibii de la carul Lui Faraon si-am zis: Ca ea Nici una n-afla harul! Oh, cat de drag stii sa zambesti, Placuta esti ca luna, Ca soarele curata esti, Tu singura-a mea una! Al tau sunt eu, a mea esti tu! Am optzeci de regine. Dar nu-mi sunt dragi ca tine, nu! Vezi, draga, vara vine, Pe campuri vitele dau flori Si merele granate Se nasc, iubito, noi din zori Vom merge-n vii la sate. Dar trage-ma de mana, hai, Cu fuga dupa tine! La Baal-Hamon, la vii, sa-mi dai Saruturi, fi-va bine? De, beti de multe sarutari, Ne va umbri smochinul, Stii tu, c-a tale dezmierdari Mai dulci sunt decat vinul? Intoarce-te sa te privim La joc intre fecioare! Voi, fete din Ierusalim, Va jur pe caprioare, Sa nu-mi radeti voi draga mea E neagra Sulamita, Caci soarele-a privit la ea, Dar cine-i ca iubita Lui Solomon? Frumoasa esti, Tu blanda porumbita, Un crin in vai, asa-nfloresti! Si neagra ta cosita Ca purpura lui Dumnezeu, Cum fir de fir s-alege, Si-n lant facut din parul tau, Tu sclav ai prins un rege! Gradina-nchisa esti, izvor Oprit ca sub pecete, Priveste-o, tu uimit popor! E soare intre fete! Ca un sigil ea mi s-a pus Pe inima ranita; Cu val p-obraz, la spate dus. Atat e de iubita, Ea, cea mai scumpa-ntre femei! Cuvintele-i ca mustul, Ca palmul e statura ei Si trupul ei ca bustul De fildes in vestmant safir Din piept pana-n calcaie, Tu, Sulamito, deal de mir Si munte de tamaie! Siragul dintilor tai, des, Ca turma pascatoare De oi nesterpe, care ies Sirag din scaldatoare! C-un turn de marmur oare nu-i Frumosul gat asemeni? Si tatele-ti sunt ca doi pui De cerb ce se nasc gemeni! Doi crini sunt buzele si strat De flori iti e obrazul; Si nu sticlesc inviorat Nici apele din iazul Lui Hesbon,ca si ochii tai, Pe fata ta senina Ei seamana cu porumbei Pe tarm de apa lina! O, spune-mi, unde stai in vai Si unde porti tu turma? Fugi, draga, fugi de sotii tai, Caci eu, pandindu-ti urma, Veni-voi catre-miez de zi Tiptil preste coline, Acolo unde tu vei fi As merge pentru tine Si-n munti cu pantere si-n gropi Cu lei si pe tot locul! Oh, da-mi sa beau macar doi stropi De vin, caci ard ca focul! Cu ochii m-ai aprins detot; Cand gura ta zambeste, Eu nici sa mai respir nu pot Si sangele-mi vuieste! Ai tai frati, in mania lor, Te-au pus strajer la vie; Cei rai cu gandul, din popor, Ne-au zis intr-o manie: Ea are rochia pana-n pulpi. Ce vrea cu el baiata? Sunt ambii tineri, dar sunt vulpi! Veniti sa prindem fata! De ce asa? Caci m-ai iubit. Vigilii de la poarta Batutu-te-au si te-au ranit De te-au lasat mai moarta; Oh, nu iesi-n Ierusalim, Caci ei iti rump vestmantul! Dar ce ne pasa! Ne iubim Chiar de-ar pieri pamantul! Si noaptea eu la voi am mers, Tu nobila mireasa, La poarta rugatoru-mi vers Cerea sa intr-un casa. Si tu mi-ai zis: M-am dezbracat Si cum sa ma-mbrac iarasi! Si-atunci tu toat-ai tremurat. Mancati si beti, tovarasi, Ca eu d-acum nu sunt cu voi! Ma bate noaptea vantul Si, cum sunt plin de-a noptii ploi, Ii picura vestmantul, Si parul meu de roua-i ud Voi, patimi, mai dormi-veti? Desteapta-te, tu vant de sud, Ridica-te, tu crivat! Eu ard in flacari, ard detot! Prin mii de mari as trece, De-as sti ca ele-n parte pot Iubirea sa-mi inece! As vinde sceptru si popor Si-n joc mi-as pune soartea, Dar bine stiu c-al meu amor Mai tare-i decat moartea! Ca iadul, gelozia lui Atat e de turbata: De ce nu poti oare sa-ncui Si-amorul sub lacata?! Veninul dragostei il sug Si-s bolnav de iubire, Caci tu m-opresti, d-as vrea sa fug. Cu-o singura privire! Fugi tu de mine, fugi, caci eu Nu pot fugi de tine! O, dati-mi vin si must sa beu, Sa-nec durerea-n mine! Atata farmec d-unde-l ai? Tu cea mai draga floare, Eu tremur cand te vad si vai, Cand nu te vad ma doare! Oh, cand va face Dumnezeu Vapaia sa se stanga Si stanga mea sub capul tau Si dreapta sa te stranga? Nu mi-ar pasa de m-ar vede O lume; sa ma vada! Oh, dac-ai fi tu sora mea, Te-as saruta pe strada. Era-n amurg. si Solomon Canta pe Sulamita. Castelul nalt de pe Sion, Frumos impodobita Cetate, stralucea-n amurg Cu turnuri de metale, Si s-auzeau domol ce curg Paraiele din vale. Sub nuci, sub boltuitul arc De frunze, sta poetul, Si-un vant pribegitor in parc Batea-n frunzis duetul. Dormeau toti cei din Israel, Si noaptea ea venit-a, Tarziu in noapte insa el Canta pe Sulamita.




Sulamita


Aceasta pagina a fost accesata de 1102 ori.