Oltenii lui Tudor
de George Cosbuc
Vine-un chiot dinspre munte, Vine freamat din paduri Tudor domnul vine-n frunte, Cu multimea de panduri! Iar din Jiu, din apa sfanta, Iese cantec vitejesc, Si cu glas de surle canta Tot poporul romanesc. Las sa-i sune surle-n tara, Sa-si adune-olteni destui, Tara s-o vedem noi iara Vesela pe urma lui Mandra patrie romana Nu sub brat de oameni slabi, Ci voinica si stapana Cum a fost sub Basarabi. Zboara corbi pe sus, baiete, Carduri negre se-nvartesc, Si se zbat de-atata sete Si de foame se izbesc: N-au s-astepte-oltenii ruga Sa le dea de hrana-n vai Oh, ciocoi, te-ajung in fuga Toti razbunatorii tai! Cine vrea partas sa fie Dreptului pe-acest pamant Dupa Tudorin sa vie! Ca-i trimis de Domnul sfant Sa ne scape-acum odata De ciocoi, caci Dumnezeu Insusi s-a pornit sa-i bata, Cum ne bat si ei mereu. Ridicati, romani, Dreptatii Steag cu sfantul George-acum Sfintei Legi si libertatii Faceti-i odata drum! Cine nu-i cu voi, sa stie Ca izbit va fi de voi, De cei strasnici in manie Si din leagan de eroi. Domnul Tudor sa traiasca! Sus cu totii, pui de lei, Pentru tara Romaneasca, Pentru drepturile ei! A-mbracat camasa mortii Domnul Tudor, ca Hristos, Dar schimba-va pasul sortii, Va tranti dranii jos!
Oltenii lui Tudor
Aceasta pagina a fost accesata de 3263 ori.
