O scrisoare de la Muselim-Selo

O scrisoare de la Muselim-Selo

de George Cosbuc

Maicuta draga, cartea mea Gaseasca-mi-te-n pace! Pe-aici e vant si vreme grea, Si-Anton al Anei zace De patru luni, si-i slab si tras, Sa-l vezi, ca-ti vine plansul, Ca numai oasele-au ramas Si sufletul dintr-insul. Apoi, sa stii c-a fost razboi Si moarte-aici, nu saga: Cadeau pe dealuri, dintre noi, Ca frunza, mama draga. Si-acolo-n deal, cum fulgera, Un plumb simtii ca vine Si n-avu loc, cat larg era, Decat in piept la mine. Mi-e bine-acum, si-asa socot Ca nu va trece luna Si-oi fi scapat de-aici detot. Dar vezi te rog de una: Sa nu mai faci cum ai facut S-aduni la tine satul, De vesela ca ti-ai vazut Acasa iar baiatul! Sa vezi pe-aici si ciungi si-ologi! Hristos sa-i miluiasca! Tu mergi la popa-n sat sa-l rogi O slujba sa-mi citeasca. Puteri de nu vei fi avand De plata, vorba-i lasa, Ca-i voi lucra o zi, oricand, La-ntorsul meu acasa. Pe Nutu vi-l lasasem mic, Cu crestetul cat masa O fi acum strengar voinic Si va rastoarna casa? Facutu-i-ati si lui la fel Caciula, cum am vrut-o? Aveam o piele-n pod, de miel, Doar nu veti fi vandut-o? Nevestei mele sa-i mai spui Sa-mi cumpere o coasa, Cea veche nu stiu este-ori nu-i Si-o fi acum si roasa De cand rugina scurma-n ea. Sa-mi vad, o date-ar sfantul, Cum cade iarba-n fata mea Si-mi bate-n plete vantul! Ea lupte-se cum biet o stii, C-asa ne dete soartea, Ca si noi ne-am luptat pe-aci Cu greul si cu moartea; Dar l-a ajuns si pe harap Blestemele si plansul, Ca noi i ne-am tinut de cap Si-ntraram dupa dansul. Si i-am facut, maicuta, vant! L-am scos detot din tara, Macar statea pe sub pamant Si nu iesea pe-afara. Si-am prins si pe-mparatul lor, Pe-Osman nebiruitul,

Ca-l impuscase-ntr-un picior Si-asa i-a fost sfarsitul. Pai, ne tinea pesemne prosti, Sa-si joace hopa-tropa, Ca nu puteam sa batem osti! Dar poate taica popa V-a spus de prin gazeturi tot El cum si-a dat juncanii? Acum i-as cumpara, sa pot, Dar nu mai am, azi, banii. Ma doare-n piept, dar nu sa tip, Si-asa mi-e dor de-acasa, Si-as vrea sa plec, dar nu e chip Ca voda nu ma lasa. Dar uite, nu e nu stiu cat O luna chinuita, Si-o sa te strang de dupa gat, Maicuta mea iubita... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Asa mi-a spus Ion sa-ti scriu, Iubeasca-ti-l pamantul! Si-am tot lasat, pan-a fost viu, Si-mi tin acum cuvantul. Sa te mangaie Dumnezeu, C-asa e la bataie Si-am scris aceasta carte eu, Caprarul Nicolae.




O scrisoare de la Muselim-Selo


Aceasta pagina a fost accesata de 1756 ori.