El-Zorab

El-Zorab

de George Cosbuc

La pasa vine un arab, Cu ochii stinsi, cu graiul slab. Sunt, pasa, neam de beduin, Si de la Bab-el-Manteb vin Sa vand pe El-Zorab. Arabii toti rasar din cort, Sa-mi vada roibul, cand il port Si-l joc in frau si-l las in trap! Mi-e drag ca ochii mei din cap Si nu l-as da nici mort. Dar trei copii de foame-mi mor! Uscat e cerul gurii lor; Si de amar indelungat, Nevestei mele i-a secat Al laptelui izvor! Ai mei pierduti sunt, pasa, toti: O, mantuie-i, de vrei, ca poti! Da-mi bani pe cal! Ca sunt sarac! Da-mi bani! Daca-l gasesti pe plac, Da-mi numai cat socoti! El poarta calul, dand ocol, In trap grabit, in pas domol, Si ochii pasei mari s-aprind; Carunta-i barba netezind Sta mut, de suflet gol. O mie de techini primesti? O, pasa, cat de darnic esti! Mai mult decat in visul meu! Sa-ti rasplateasca Dumnezeu, Asa cum imi platesti! Arabul ia, cu ochii plini De zambet, mia de techini De-acum, de-acum ei sunt scapati, De-acum vor fi si ei bogati, N-or cere la straini! Nu vor trai sub cort in fum, Nu-i vor cersi copiii-n drum, Nevasta lui se va-ntrema; Si vor avea si ei ce da Saracilor de-acum! El strange banii mai cu foc, Si pleaca, beat de mult noroc, Si-alearga dus d-un singur gand, Deodata insa, tremurand, Se-ntoarce, sta pe loc. Se uita lung la bani, si pal Se clatina, ca dus de-un val, Apoi la cal priveste drept; Cu pasii rari, cu fruntea-n piept, S-apropie de cal. Cuprinde gatul lui plangand Si-n aspra-i coama ingropand Obrajii palizi: Pui de leu, Suspina trist. Odorul meu, Tu stii ca eu te vand! Copiii mei nu s-or juca Mai mult cu frunze-n coama ta, Nu te-or petrece la izvor: De-acum smochini, din mana lor, Ei n-or avea cui da! Ei nu vor mai iesi cu drag Sa-ntinda mainile din prag, Sa-i iau cu mine-n sea pe rand! Ei nu vor mai iesi razand In calea mea sirag!

Copiii mei cum sa-i imbun Nevestei mele ce sa-i spun, Cand va-ntreba de El-Zorab Va rade-ntregul neam arab De bietul Ben-Ardun! Raira, tu, nevasta mea, Pe El-Zorab nu-l vei vedea De-acum, urmandu-te la pas, Nici in genunchi la al tau glas El nu va mai cadea! Pe-Ardun al tau, pe Ben-Ardun, N-ai sa-l mai vezi in zbor nebun Pe urma unui soim usor Ca sa-ti impuste soimu-n zbor; Nu-i vei pofti: Drum bun! Nu vei zambi, cum salta-n vant Ardun al tau in alb vestmant; Si ca sa simti sosirea lui Mai mult de-acum tu n-o sa pui Urechea la pamant! O, calul meu! Tu, fala mea, De-acum eu nu te voi vedea Cum tii tu narile-n pamant Si coada ta fuior in vant, In zbor de randunea! Cum mesteci spuma alba-n frau, Cum joci al coamei galben rau. Cum iei pamantul in galop Si cum te-asterni ca un potop De trasnete-n pustiu! Stia pustiul de noi doi Si zarea se-ngrozea de noi Si tu de-acum al cui vei fi? Si cine te va mai scuti De vanturi si de ploi? Nu vor grai cu tine bland, Te-or injura cu toti pe rand Si te vor bate,-odorul meu, Si te-or purta si mult, si greu; Lasa-te-vor flamand! Si te vor bate,-odorul meu, Sa mori tu, cel crescut de noi!... Ia-ti banii, pasa! Sunt sarac, Dar fara cal eu ce sa fac: Da-mi calul inapoi! Se-ncrunta pasa: Esti nebun? Voiesti pe ianiceri sa-i pun Sa te de-a cainilor? Asa! E calul meu, si n-astepta De doua ori sa-ti spun! Al tau? Acel care-l crescu Iubindu-l, cine-i: eu ori tu? De dreapta cui asculta el, Din leu turbat facandu-l miel? Al tau? O, pasa, nu! Al meu e! Pentru calul meu Ma prind de piept cu Dumnezeu Ai inima! Tu poti sa ai Mai vrednici si mai mandri cai, Dar eu, stapane, eu? Intreaga mila ta o cer! Alah e drept si-Alah din cer Va judeca ce-i intre noi, Ca ma rapesti si ma despoi, M-arunci pe drum sa pier. Si lumea te va blestema, Ca-i blestem faptuirea ta! Voi merge, pasa, sa cersesc, Dar mila voastra n-o primesc Ce bine-mi poti tu da? Da pasa semn. Sa-l dezbracati Si binele in vergi i-l dati! Sar eunucii, vin, il prind Se-ntoarce-arabul rasarind Cu ochii inghetati... El scoate grabnic un pumnal, Si-un val de sange, rosu val De sange cald a izvorat Din nobil-incomatul gat, Si cade mortul cal. Sta pasa beat, cu ochi topiti, Se trag spahiii-ncremeniti. Si-arabul, in genunchi plecat, Saruta sangele-nchegat Pe ochii-ntepeniti. Sa-ntoarce-apoi cu ochi pagani Si-arunca fierul crunt din maini: Te-or razbuna copiii mei! Si-acum ma taie, daca vrei, Si-arunca-ma la caini!




El-Zorab


Aceasta pagina a fost accesata de 2743 ori.