Blestemul tradarii
de George Cosbuc
Cu sfaramate catapulturi
Turnul muced sta-nclinat,
Iar in poarta surii vulturi
Franta-si au de mult aripa,
Stand sa cada-n toata clipa
Peste pragul fulgerat.
Insa-n veci vor sta la poarta,
Ca-i din cer blestem de veci.
Noaptea-nvie-o oaste moarta,
Si-i de coifuri valea plina
Fa o cruce si te-nchina.
Calatorule, cand treci.
Noaptea din ruini rasare
Tot castelul, precum fu.
Sant si ziduri de-aparare,
Turnuri albe cresc deodata,
O cetate-nfricosata
Unde-Agripa cuib avu.
Iar din vai un print se suie
Alb de arme, spre castel;
E tacere-n cetatuie,
Dar stafiile pe coaste
Repezi vin, o-ntreaga oaste,
Toti ai printului cu el.
Lupi ce casca largul gurii
Au pe coif, si parc-au strans
Toate fiarele padurii.
Sunt de-acei ce-au stat in cale,
Varro tu, ostirii tale
Si-au facut pe-August de-a plans.
Cand ajunge la cetate
Albul print al celor morti
De trei ori cu pumnul bate
Repede-n arama portii
Scari aduc in graba mortii,
Cu berbecii bat in porti.
Si-auzind cum vin barbarii,
Usa tainitii-o deschid
Si tresar legionarii;
Ei din barbi, din par, cu mana
Iuti isi scutura tarana,
Ies, alearga, sar pe zid.
Sub un rau de creste rosii
Albe coifuri stralucesc,
Si-n amestec furiosii
Respingand pe cei de-afara
Cad si mor, se nalta iara,
Rane fac si le primesc.
Zangat insa n-are-arama
Cand se bate scut de scut,
Tuba nu-si cunoaste gama:
Fara zuzat lancea zboara,
Iar al spazii-otel doboara
Cald si stralucind, dar mut.
Pe deasupra lor cu spaima
Luna se ascunde-n nor,
Glas de bufnite se-ngaima
Si, cu aripi speriete,
Lilieci zburand in cete
Se izbesc de coiful lor.
De-ati avea voi pace-odata,
Voi ce va luptati mereu!
Pacea insa nu vi-i data,
Ca sa stiti in vesnicie
Dreapta Domnului manie
Si ca-i unul Dumnezeu!
Cei tradati, ei dorm in pace!
Voua-al mortii datator
Partea asta nu vi-o face!
Voi cand ati vazut pe-o seama
Ca pe Crist cel mort il cheama
Martor al jurarii lor.
In nedreapta voastra ura
Vrand sa-i pierdeti, ati facut
Cu barbarii-o legatura.
Si-au venit pe-ascuns barbarii
Si-au pierit legionarii
Cati pe Crist l-au cunoscut.
Noapte-a a fost. Pe zid crestinii
Se luptau pentru-mparat:
Voi ins-ati deschis, hainii,
Toate portile cetatii
Dreapta cumpan-a Dreptatii
Iat-acum s-a razbunat.
Cei tradati, ei in morminte
Dorm in pace. Insa voi
Va luptati si-acu-nainte
Cu ostirile chemate
Si de-a pururi va veti bate
Pana-n ziua cea de-apoi.
Astfel parca-ntruna plange
Turnul obosit si el
De-a vedea tot morti si sange.
Caci de veacuri vede-ntruna
Noaptea cum aduc furtuna
Mortii-acestia din castel.
Iar cand ziua se revarsa,
Pier si ziduri si cohorti,
Ruinata-n deal si arsa
Sta cetatea trista-n soare
Dar in noaptea urmatoare
Vin din nou aceiasi morti.
Blestemul tradarii
Aceasta pagina a fost accesata de 3119 ori.
