Pieirea dacilor

Pieirea dacilor

de George Cosbuc


Prea se-ntinde veselia
Tot cu praznic si desfrau !
Veti taia cu totii via,
Si veti duce toti la rau
Vinu-n sticle ori in vase
Sa-l varsati pe apa tot :
Cel ascuns de voi prin case
Cu putere am sa-l scot.
Asa vreau. Asa veti face
Ca-i tai capul cui nu-i place !
Fost-a jale-n tot regatul


Si la munte, si la ses ;
Pl nse-orasul, vai, si satul,
Crciumarii mai ales.
Si varsat-au lacrimi dese
Popii si poetii lor,
Cele doua tagme-alese
Cari la orisice popor
Sunt apostoli ai multimii,
Deci la vin de-a pururi primii.

La cetatea Buridava
Ei facur-un miting.
Nu stiu care-a fost isprava,
Caci de-acestea nu m-ating.
Stiu ca cinci senatul dete,
Camera pe altii cinci
Delegati, cu mandre plete,
Bernevici avand si-opinci,
Sa supuie majestatii
Plansul tarii si-al dreptatii.
Unul singur avea cizme
(Primul dac ce le-a purtat)
Si vorbea cu galicisme,
Ca-n Paris trei ani a stat
De-a invatat geologie,
Si-avea Takowa pe piept,
Il chema sarab* Ilie,
De spun cronicele drept,
Iar in m na-avea cravasa
Semn distins, ca bulibasa.

Zise el : De vrei, ne-arunca
Peste-un milion de scari,
Dar cinstita ta porunca
Prea ne scoate din rabdari !
Cnd nu-i strop de vin in tara
Ce sa bem noi ? Petroleu ?
Regele cu vorba rara :
Oh, Sarailie-al meu !
Tu cunosti pe Leon papa,
Vorba lui mereu e : Apa !
Rege mare ! Mai cu-ncetul !
Apa-i lucrul cel mai bun,
Dupa cum Pindar poetul,
Popa Kneip si multi o spun,
Insa dacii, ca pag nii,
Nu beau apa, nici sa-i pici.
Zic si ei, cum zic rom nii
Cei ce-urm ndu-ne pe-aici
De stramosi ne-or recunoaste :
Apa-n burta face broaste !
La o mie doua sute
Dupa Crist ! Iar noi suntem
Morti detot, c nd ni-e ulciorul
Gol o zi, ca la golani,
Cum deci ii vom duce dor ul
Treisprezece sute de-ani !
Pan-atunci ne ia tatarul,
Tot cu gand ca-i gol paharul.

Ascultand aceste spuse,
Regele-a zambit perfid.
Dete-un semn si-un serv aduse
Zece cupe c-un lichid.
M-am gandit fara-ncetare ;
Ceva trebuie sa beti
Iat-aici zece pahare.
Iar dincoace-aveti pesmeti
Spuneti, principi, de va place,
Si cum vreti, asa voi face !
Sar fruntasii daci cu ura !
Sa ia toti paharul plin,
Caci aveau ca focul gura
De cand nu baura vin.
Insa care cum inghite
Da sa scuipe mai curand
Si cu fete-ngalbenite
Se privesc pe rand, pe rand.
Rege, asta-i vrajmasie !
Ce ne dai sa bem lesie ?
Auzim ca mult li-e draga
Celor scoborati din Crum
Un lichior ce-i zice braga
Si si-o-mpart de cinci pe drum.
Da ! Intai cand am vazut-o,
Am crezut ca sunt laturi,
Dar pe Zevs, ma jur, pe Pluto :
Taina astei bauturi



N-o-nteleg s-asculti de mine
Decat cei cu gusturi fine !
O, fruntasi cu mandre coame !
Asta-i braga ! Si se bea
Si de sete si de foame.
Mama dracilor s-o ia !
Acest soi de bautura
Nu-i de noi ! Ne vra-n draci.
Sa le-o torni cu sila-n gura
N-au s-o-nghita bietii daci.
Parca-i terciul cu lamaie
De-oblojeli pe la calcaie !
O veti bea ! raspunse tare
Si-n manie Deceneu,
Daca nu-mi dati ascultare
Si-agitati poporul meu,
Am s-o-mpun, Sarailie,
Astazi prin decret regal,
Toti s-o bea ! A, terci sa fie,
Insa terci national !
Haid sa bem, uit nd trecutul
Beti, sa-i facem inceputul .
Pe feresti sarira printii
Care si-ncotro vazu !
Unu-n goana-si rupse dintii,
Altul intr-un put cazu.
Cel cu cizme, d nd din coate,
Se izbea de boi si vaci,


Tropaind cele ciuboate,
Ca-l bagase braga-n draci !
Si-au ramas cei printi de-ocara
Apas nd popor si tara.

N-au fost insa lucruri bune
Ce-acest rege-a faptuit,
Caci istoria ne spune
Cum ca dacii au pierit :
Ori de dor de bautura,
Ori de cazna-n ciuda lor,
Deci luati invatatura,
Regilor, in viitor :
Dac-aveau ce soarbe dacii,
Poate si-azi traiau, saracii !


Pieirea dacilor


Aceasta pagina a fost accesata de 4430 ori.