Scara

Scara

de George Cosbuc

Am gasit-o ieri in prun, Dar sa nu grabiti ocara! I-am luat in pripa scara. Ea ma-njura: Esti nebun? Pune scara! Daca-njuri, eu n-o mai pun! Mai la urma, pe-un cuvant: Sa se lase sarutata De atatea ori deodata Cati fustei la scara sant. Sarutata Laudat fii, Tata sfant! Unsprezece, spune ea; Eu zic: Bine, pe credinta: Doar o fi avand stiinta, Scara cati fustei avea, Pe credinta Asta e pierzarea mea! Si-o sarut mereu-mereu: Orice-ati spune, orice-ati face, Nu stiu cum, dar mie-mi place Sa sarut asa sunt eu! Orice-ati face, Doar e dat de Dumnezeu! Dar te uita! Azi ma duc Pe la ei, si iata scara! Vrand sa pui la cale tara, N-am de lucru si m-apuc Sa-ntorc scara, Si cand colo, stau nauc! Dau sa numar la fustei Uite-i, frate, doisprezece! Si-un cutit prin piept imi trece Implantat de mana ei! Doisprezece, Iaca-mi moartea, dragii mei! A gresit, imi spuneti voi? Cum de n-a gresit sa-mi spuie Treisprezece? Sa mai suie, Nu sa-mi faca mai vreo doi! Nu sa-mi spuie Ca e miercuri, cand e joi! Zici ca poate n-a stiut Cand vorbea din prun cu mine? Dar i-a numarat ea bine Scoborandu-i si-a tacut! Nu de mine, Mi-e de dansa, ce-a facut! M-a scurtat asa, stiind! Daca-i fire mincinoasa, Ce folos e ca-i frumoasa? Maica mea, auzi! S-o prind Mincinoasa! N-o mai cred, s-o vad murind!



Scara


Aceasta pagina a fost accesata de 1286 ori.