Un piparus modern (parodie)

Un piparus modern (parodie)

de George Cosbuc

A fost ce-a fost. De n-ar fi fost, Achim ar fi sezut acasa; Dar dupa ce Savinca lasa Pe-Achim in ajunari si post, El, zau! nu face lucru prost, De-si cata draga-i jupaneasa. Dar vezi! Achim era-nsurat Cu fata lui Mihai Terinte: Femeie buna si cuminte, Cum alta nu gasesti in sat, Si oabla-n mers si dreapta-n stat Si rumena, parea o fraga- Rar om, sa n-o gaseasca draga! Avea doi ochi de brebenei, Sa mori cercand viata-n ei; Si-avea obraz rotund, molatec; Deci nu-i mirare, dragii mei, Savinca da din ochi scantei Si-Achim era tot-tot jeratec. Dar intr-o zi-poznit itros!- Savinca-n sus, Savinca-n jos, Savinca taie cruce-n grinda: Din casa iese pana-n tinda, Din tinda iese pana-n drum, Din drum -„Dar flacara si fum Si patruzeci de zmei si-un drac Si mai pe-atatia draci cu frac! S-a dus Savinca, dus? Pojar Si-un car de draci si mai un car!“ Achim se plange-acum degeaba: Savinca-i dusa! Gata-i treaba! Ea face noduri la naframi Si pleaca-n tara fara teama; Scapat-a de gendarmi si vami, Caci pe la vami cum bag de seama Nevestele cam rar dau vama! Achim Cotor al lui Ignat Ramase ars de suparat. Ce zmei! Fara nevasta-i lesne Sa fii descult si dezbracat: Sumanu-i subsuori crapat Si cioarecii-i sunt rupti in glezne, Pieptaru-i ros si destramat- Si-Achim se teme-a prinde acul, De ce sa-l prinda? Prinda-l dracul! Prin casa-i nor intreg de fum, Prin oale nu-i nimic acum Si-apoi-sa fim mai scurti si repezi, Achim e singur, sta ca-n drum, Si dintii lui pocnesc de strapezi, Dar nu pocnesc c-asa li-e firea, Ci foamea aduce pocnirea. „Nu-i modru, nu! De ce stau par? Isi zice, el: Ce dracu-i asta? Ma duc ca sa-mi gasesc nevasta;- Ma duc, duc, zau! Plec astazi chiar!“ El isi tocmeste deci opinca Si pleaca-n tari dupa Savinca. P-un cal ce varsa foc pe guri Si veci de veci nu s-osteneste Si-i var cu tufa din paduri, Achim Cotor calatoreste Trei zile lungi de lungi torturi, Si-a patra zi, cam pe-nserate, La Crai-din-Pestera s-abate. Vestitul crai, macar e crai, Nu-i vrednic pret de trei surcele; Dar trei grosite daca-i dai, Te poate ridica prin stele, Cat poti sa dai „bon jour“ cu ele. Achim Cotor i-a povestit Din fir in par tot adevarul, Zburlindu-si de manie parul. -„Ei vezi! Savinca mi-a fugit!- Ma rade-acuma tot norodul, Ca stau de foame sa rod podul: Si mult ma mir, de ce nu-l rod? Sa-i fie-afurisit prohodul Si-i faca dracii-n gura nod! Dar fii bun, cata-n pascalie Si-mi da din bobi cuvant curat, Savinca-n ce pamant sa fie? De cine zmeii s-a legat? “ Cel Crai-de-Pestera suceste De trei ori capu-i luminat, Apoi insira bobi pe sata, Vrajind cu voce ragusita; Incepe-apoi la descantat, Tocmindu-si barba ca paunul: -„Voi patruzeci si-n capat unul! Iesiti in stele si-n vazduh, - Va dau amana pamatuh Si maturi groase si-nnodate S-aduceti pe Savinca-n spate! Din lut si pietri si din riu, Din sfantul trup al lui mos Soare, Din cate-s vii si-ascultatoare! Din flori de mac, din spic de grau, Din minta creata, padurea ta, Cu dragosti la Savinca-n brata, S-o vad pe bobi si s-o cunosc...“ Si-asa tot hodorosc si trosc, Din falci mereu se-nvarte crugul, Ca-asa-i, vezi Doamne, mestesugul! -„Mai frate Chim! Esti norocos- Vorbeste iara pascalaul, Sa nu ne mai auda raul! Vezi bobul est mai negricios? Arata drum si zile bune, Ca vezi tu, bobul asta spune: Savinca ta nu ti-a fugit! Savinca ta s-a prapadit, Umbland pe deal dupa capsune. Dar om esti tu cu mult noroc! O poti afla ca scrisa-n carte, Vezi bine, ca-i pe drum departe- E chiar la craiul Poloboc. Dar stii tu ce? Pleaca pe loc! Tot mergi spre rasarit de vara, Tot mergi, dar nu te mai opri, - Si cand d-un deal te vei bufni, Opreste-te, caci esti in tara! Si-aici de nu vei ispravi Nimic, ia un fuior, fa ata Si caut-un pom si-te acata!“ Achim porneste. Ars de foc Se duce, duce; d-apoi unde? Nu stie singur, ci-si raspunde, Ca-n tari la craiul Poloboc. Drum bun, Achime, si noroc! S-a dus o saptamana-ntreaga- Dar nu stiu cum a ratacit, Ca nu mergea spre rasarit, Si astfel, fara sa-nteleaga, Ajunse-ntreg si fericit La toarta galbina de-arama; La capul lumii, bag de seama. Si ce ganditi? Achim era Cu nenoroc ori desperase? De unde zmei! Se bucura, Cat sta din piele mai sa iasa! Pe el de mult il tortura Dor greu, de-a sta cu sfinti la masa: Si-acum in orice caz va sta! Dar cum? Achim citise-n carte, Ca sfintii-si au craimea lor Si-apoi pe sfinti cam binisor Chiar toarta galbina-i desparte De celalalt lumesc-popor! Si-acum Achim-trei pasi, oh, bata-l! Si iata-l sfant, ca sfintii, iata-l! Dar asti trei pasi au fost cam grei: Sufla un vant, iubitii mei, Atata de nebun si tare, Cat munti in aer ridica Si prin vazduh ii legana. O pozna si minune mare, Ca n-a ramas pom la pamant, Toti pomii fluturau in vant, Gandeai ca au pornit tatarii, Razmiriti cu solomonarii! Iar biet Achim era mai-mai Sa zboare precum zboar-un pai- Dar el scuipeste-o-data-n barba, S-asterne iute la pamant, Se prinde-apoi de-un fir de iarba Si-vantul doara-i numai vant! Cu greu trecu pe-aici Cotorul Si se plangea ca-l poart dorul Prin tari, cu gand sa fie sfant! Ca vezi, ma rog! Pe-aici e locul Pustiu si numai pipirig - Si zau, p-aici asa-i de frig, Cat creapa-n trei si-n opt cojocul, Se face bradul tot covrig Si-ngheata flacara si focul! Dar el, Achim, avu norocul! Sa scape teafar,dezghetat; Din intamplare si-a luat De-acasa cremene si iasca: Si, ca tiganul, dragii mei, Scapa de ger, avand scantei- Dar sfantul Dumnezeu fereasca Pe tot crestinul cu gand bun! De-aici prin tufe de alun S-a dus Achim mereu la vale Si-ajunse-n urma pe cordun, La tara sfintilor. Pe-o cale D-arama dalba de lulea, Achim ca vantul se ducea, Lasand fuior dupa calcaie; Si nasul astupat tinea, Ca el mirosul de tamaie, Cu mare greu il suferea. La sfantul Soare mai intiie Ajunse Chim; cu pas domol, Se baga dansul in ocol. Sta sfantul Soare cu zambire Pe prispa-afara si cetea Cu glas inalt dintr-o Psaltire, Dar in cetit cam slovenea, Stramband din nas in mod idilic: Bag-seama el cu greu cetea Scrisori cu alfabet cirilic. - „Noroc si galbeni! Aferim, Dar cum mai poti? “ a zis Achim; . Iar soarele cu graba pune Deoparte sfanta rugaciune Si-i zice: -„Eh! jupan Achim! Dar ce’pacat? -Poftim, poftim La umbra dulce, la racoare!“ Si tot radea jupinul Soare. Iar Chim, asemenea razand, S-a pus pe prispa. El isi stringe Sumanul bine petecit, Apoi cu suflet asuprit Se tanguieste si se plange, Ca-n tari nevasta i-a fugit. - „Ba draci! ii zice pe loc sfantul, Indata ce-auzise tot, Ba draci! Cu tine-n carca pot Sa-ncungiur mane tot pamantul! Dar facem mai intai prinsori, Auzi! Te port pe cer si nori, Cat da-voi para din potcoava, Iar tu sa-mi spui, dar sa fii drac, Sa-mi spui vro gluma si vro snoava Ca snoavele de tot imi plac! Primesti? De cumva nu te-oi duce, Sa n-am noroc de sfanta cruce! Dar si tu- stii! Tu spui, eu tac“. Achim, placandu-i targuiala, Tuseste-o data, lung si greu; Si prinde-a spune de Pacala, Cum face nebunii mereu, Si pune coarne unui mire; A spus de cand s-au jeluit, Tiganii la metropolit, Sa-si faca si ei manastire; A spus cum lingurar Archire Fura prescura de la schit: Asa spunea de lung si jelnic, Ca popa Spic din molitfelnic! A spus Achim cate minciuni Si cate pozne si minuni, Cat Soarele murea de ras. -„Hei, cioara neagra! Ce ti-am zis?“ Rasun-atunci un glas de-alaturi, Si ca din pod porni din dos In modul cel mai furios Razboi de cleste si de maturi! Si rap! si zup! si zup si rap! Si-n fel si-n forma preste cap, Cat sta biet Chim facut suveica: Iar sfantul Soare - tunde-o neica Sa nu-ti bat colbul din scurteica! Ei, hei! Dar cine bombarda? Chiar sfanta maica-a lui sfant Soare! Zau! Flacara pe nari lasa, Si-avea priviri razbunatoare Si-n mani avea un-hop-sa-sa! -„Ce!? Nu-ti mai stamperi obiceiul Si nu te-ai saturat de sfat? Triodul zace pe sub pat Si-a mucezit acum maneiul, De cand in lada l-ai lasat! Iar tu-catra Cotor-te cara! Sa nu te vad p-aici! Auzi! De nu vrei sa manci cucuruzi, Porneste! Haid’, sperla si para...!“ Achim cotor e om cu minti; El da din cap scrasnind din dinti Si-o cam grabeste din picioare. „Oh, bata-l pacostele, Soare! Dar ce-a patit! in adevar, Batut e bietul ca un mar- Al dracului.“-si se tot duce, Facand de spaima cate-o cruce. „Ma duc la sfanta Luni! La ea, Sa-ntreb de Savincuta mea!“ Cu-acest gand el se usureaza. Deci merge-ncet la sfanta Luni Si intra-n casa si s-aseaza Pe-o vatra plina de carbuni. Batrana sta-ntr-un colt de masa Si-avea niste pantofoi mari, Puteai in ei din pod sa sari. Avea trei scaune prin casa Si-un pat facut de patru pari. Avea pe masa dinainte Cilindru plin de „Konig-Tinte“ Si-avea condei si ochelari, Si tot facea la mestecusuri Si tot pe rand si pe ravas Facea trasuri si samadas Din slove si din numarusuri. -„Cinstita jupineasa Luni, Vorbeste-Achim dintre carbuni, Ia vezi! Ai oameni buni in casa!“ Atunci de scris baba se lasa Si repede,ca vant cu nor, Ia-n mini o cofa de sub masa Si zvar! in capul lui Cotor. Povoi intreg si grindini grele, Cat biet Achim ud pana-n piele, Ia usa-n cap, ca nu-i de stat. -„Asteapta, gures blastamat! De-amar de vremuri tot fac planul, In ce mod as putea vara O zi-ntre zile: cu o zi Mai lung de-acum sa fie anul, Incit, pe calculi noi si buni, Sa cada Pastile-ntr-o luni! Si cum? Dumineca sa fie Tot bastina de sarbatori, Iar noi, ma rog, sese surori, Sa n-avem strop de omenie? Ba foc si fum! Am tot gandit; Si mai ca reuseam cu planul- Dar uite colea! Mitocanul, M-a scos din ganduri, m-a smintit! Dar las’ pe mine! stiu eu plata Ca am s-apuc in palmi lopata!“ Achim se duce far’ de-a vrea; Lopata nu-l prea-nveseleste, Deci, nici n-asteapta dupa ea. „O, bat-o Luni! Dar ce gandeste! Si ce plan are! Cum scria De-al dracului“-Achim se duce, Facand de spaima cate-o cruce. „Ma duc la sfinta Joi! La ea, Sa-ntreb de Savincuta mea! “ Se duce dar. Batrana sta La foc si depana pe gheme; Cotor de cam cu buna vreme Priveste-n giur; el planisa: La caz, cand Joi i-ar coase gluga, Pe ce carari sa-ntinda fuga! -„Bun lucru, jupaneasa Joi, Bun lucru!“ zice el din tinda, Si-atuncea poc! cu fruntea-n grinda Si-fulger, trasnete si ploi! Si-ocari si sfazi si nenvoiala Si-n fel si-n forma paruiala! Pe grinzi sihastra si-a-ntocmit Ulcelele cu bors adica, Dar cand Achim a pocanit Cu fruntea-n grinda, ele pica Si borsul -bors, pe jos e bors Si pestii pe uscat si storsi! -„Valeu, pagane! Om de osanda! Ma lasi saraca si flamanda! Cu zile tu-n pamant m-astupi, Valeu!“ Ia baba un taciune Si-aprins intreg pe vant il pune Si-azvirle-n Chim, ca dupa lupi; Iar biet Achim pe la portita Fugea cum fuge-o veverita, Si nu-si da rand, iubitii mei, In loc de-un pas, facand tot trei! Achim Cotor e om cu minti; El da din cap scrasnind din dinti. „Mai, mai!-zicea cu indignare Oricum si cum e lucru mare, Sa n-am eu cinste pe la sfinti! Dar, haid’ sa cerc; ce-o fi, sa fie! Sa vad, afla-voi omenie La sfanta Sambata!“ S-a dus, Desi nu chiar in voie plina. Batrana sfanta sta-n gradina Si se grabea lucrand, cu pus De cepe-n strat. -„Cu tot norocul! Sa-ti fie ceapa cum e focul! Cinstita Sambata, sa fii Tot verde, cum e barbanocul!“ Batrana scutura cojocul Si zice: -„Da de unde vii Si unde mergi?“ A spus Achim Tot lucrul, dupa cum il stim. -„Ti-as da eu sfat, cat-nu te teme! Dar vezi, Achime, ca n-am vreme! De cumva insa vei pofti Un strat, de cepe-a rasadi, Atunci -de-mi rasadesti trei straturi, Eu tie-ti dau treizeci de sfaturi! Primesti?“ Primeste chir Achim, Se pleaca jos, ia snop de cepe Si-apoi la rasadit incepe. -„Asa talharule?! Poftim, Asa stii tu strica rasadul?! Umplea-mi-s-ar cu tine iadul! Tu vreai sa ma batjocoresti? Asteapta, caplauz ce esti! “ Si sute de mustrari incarca Sihastra dintr-un suflu-zup! Achim sedea pe straturi pup, Si-acum Achim e sub cotarea Si prins in staul ca un lup! Cotarca-i mare si-nvaleste Pe-Achim intreg, intregusor; El striga, zbiara sub zavor, Din rasputeri se zvircoleste, Dar baba-l tine apasat: Ea pietri pe cotarea urca, Ba ea chiar insasi s-a urcat! -„Asa! Sa-mi sezi cum sede-o curca! Aici sa-mi stai trei zile-ntregi, Flamand! Auzi tu? Ma-ntelegi?“ E totusi mult, si-Achim nu poate Sa rabde-acest canon, cam sfant! El face vant si-arunca-n vant Cotarea de pe cap si scoate Cinstitul cap de la pamant. Si ce ganditi? A stat de poara? Ba zmei! Fugea de sta sa moara! Si cum, ma rog! Cu frica-n san Si-apoi si cu rusinea-n spate Sa nu fugi? Ba sa fugi, fartate, Sa nu stai pana-n Debretin! Achim Cotor e nacajit. Atata mai dorea de-acasa Sa poata sta cu sfinti la masa. Si-acum Achim e hotarat Sa lase-n pace pe toti sfintii, Ca prea i se rarise dintii, Dar iarasi, iarasi se-ntorcea: Savinca lui e-n tari straine Si nu cunoaste drum la ea! „Oh, vai si vai, sarac de mine! Ma duc la sfanta Miercuri! Duc, Caci nu m-a bate doar butuc- Si poate sa ma-nvete bine!“ A zis si face. A-nturnat Pe drumul cel cu tamaita. Batrina sta chiar in portita Si, macar e calugarita, Cetea razand din Leonat. -„Sa deie Domnul sanatate! Matuse draga, nu ma bate, Ca vin sa cer la tine sfat!“ Batrana rade cu caldura, Miscand un singur dinte-n gura Si zice bland si linisor: -„Cu drag iti dau a buna seama! Dar spune-ntaie cum te cheama?“ Achim se pleca-ncetisor: -„Eu sunt Achim al lui Cotor“ Se-ncrunta-atuncea sfanta Miercuri Si zbiara: -„Tu? Cotor pagan?! Te cara, cioara blastamata! Ma mir ca zmeii te mai tin Cu zile! Hei! Tu niciodata, De cand pe lume-ai rasarit In zi de miercuri n-ai postit! Si totusi ai obraznicie Sa vii pe-aici? Ocara vie Si drac ce esti! Fugi, ca te-omor Si fac sa te cunoasca satul!“ Si-atuncea zvar! cu Leonatul In capul lui Achim Cotor: Asa de bine-i unge-o falca, Cat bietul Chim in septe calca! -„Asteapta tu, s-apuc un schiap Sa-ti scot de-dulcele din cap!“ Dar Chim e om; cinsteste-obrazul Batranelor; Achim e tap: Asa usor trece prilazul! Ce lucru sarbad si pocit! Asa-l lovise sfanta Miercuri, Cat el era acum silit Sa-si lege capul tot dogit Si peste falci sa puie cercuri! Voia sa-ntoarne-acas-acum, Sa lase la napastea toate! Sa-ntoarne? Oh, dar nu se poate. Ca el avea sa-si faca drum Prin locuri vechi: intamplamintea Cerea drum chiar pe dinaintea Casutei sfintei Luni si Joi. Si, dragii mei, stiti bine voi Ca-n locul unde-ai patit moara, Cu greu mai mergi de-a doua oara! Dar ce? Achim e om cu minti; Se duce pe-unde-l duc dorul! Va merge-ncet, cu-ncetisorul, Va da de sate fara sfinti, Si-si va gasi de nou odorul! Va nimeri-intr-un noroc Si-n tari la craiul Poloboc! El face dar o sfanta cruce Si-un „multumesc ca ma departi“ Si-apoi s-a dus. Dar cum se duce, Nevrand pe plai strain s-apuce, Soseste chiar la sfanta Marti. El da din umeri, tot e rece Si striga plin de jale: -„Dec! Ma tem pe-aicea chiar a trece! Dar am sa trec! Ca daca trec Si-n treacat sfat nu voi pofti Eu cre ca nu m-a parui! “ El n-are pricini sa se teama, Ca sfanta Marti tocmai statea La foc, tivindu-si o naframa- Achimul insa cum trecea, Mereu in lature privea, Si cand el ca scapat se tine, Nacaz si pozna! Sare-un cane Si-i sare tocmai dupa cap! „Asa-i, ca nici aici nu scap!“ Isi zice Achim, strigand pe nume Tot „nea Balan, Clotan, Sobol“, Si striga tot precum in lume Strigi cani, dar striga tot in gol.- Mai da cu bata, da din brata, Degeaba! canele-l inhata! -„Na, na Coltun!“ striga din prag Batrana si se duce-n graba La chir Achim si mi-l intreaba De sat si nume. Cu mult drag Ii zice ea, dupa ce stie Nacazul lui Cotor: - „Vezi, vezi! Nu trebuia sa cercetezi Pe sfinta Vineri mai intiie! De-a dreptul sa fi mers la ea, Ca desigur nu te batea, Dar sfat iti da cu capataie!“ Sarman Achim! Acum se-neaca De-atatea ganduri. si el pleaca. Facand un aspru samadas: Atat a fost de patimas! Batut cu matura si cleste; Cu foc si schiapuri huiduit, Cu apa-n urma oparit- Inchis, cum nu se pomeneste Pe lume lucru mai olog: Inchis el sub cotarci, ma rog! Cu ochii scosi, pe falci cu cercuri, Din pricina cinstitei Miercuri! Of! Doamne, Doamne, cum vedeti, E om cuminte si drept are Acel ce-a zis, ca Saul n-are Nici strop de cinste-ntre profeti! La sfinta Vineri merge dar. Sihastra chiar isi soarbe cafa: C-un ochi ea masura garafa, C-un ochi citeste-ntr-un bazar. Ea cand aude ce patise Achim pe-aici, murea de ras, Asa de cu din suflet rase. Apoi domol si bland a zis: -„La Crai-din-Pesteri, dragul meu, Sa nu mai mergi, ca totdeauna Vrajeste gol, precat stiu eu, Indruga vorba si minciuna! Asculta tu cuvantul meu! Tu cati pe Sava? Ea-i rapita De Carc Ciolan, care-i nepot Lui Pavel Drug al lui Rachita. Auzi, Achime, eu socot, Ca-i treaba mai ca ispravita! Te du mereu de-aici in jos, Pe Dunare; la stanga lasa Trei fagi, un deal si-un riu si-o casa; La dreapta treci un pod frumos: De-aici incolo-i drum de-arama, Prin tara-Verde, baga seama! Aici in tara, cum ti-am spus, Sunt multi talhari pe nas cu creste, Cari fura fete si neveste- Si Carc Ciolan aci ti-a dus Odorul tau! Dar nu-i poveste, De-aflat talharul usor este. In tara este-un sat sarac Si-n sat, Achime, este-o claie, Si langa claie stog de paie, Si-n dos de stog holda de-alac; De-aici, mergand trei pasi pe coasta, Vezi noua pari si-un bolovan, Si-aici sta chiar-langa-un bostan O casa mica, slaba, proasta, Si-n casa sede Carc Ciolan, Auzi! Ai plosca? Ai, e bine! Tu mergi la carcima, ia cu tine Cinci litre mari de rostopcin, Si-apoi te du, te du, crestine, La Carc Ciolan. Ca bun crestin, Te fa ca tragi la el de gazda Si-i da vinars: intai mai lin, Dar mai tarziu baga-l in brazda! Si tot un sluc si iar un sluc Tu-i da pe urma plosca-ntreaga, Rusesti inghitituri sa traga, Si-l fa la capat turduluc! Iar dupa ce va fi butuc, Tu ia-ti de mana pe boreasa Si cara-te cu ea spre casa!“ Achim Cotor e-mbucurat. Si suflet de voinic iar prinde Si-a babei mani a sarutat. Batrana trei sustaci i-a dat Si-un corn de pane ca merinde. Si-Achim pe drumuri a plecat. Se duce langa-mparatie, Ca sfantul Dumnezeu sa-l tie: Trei ceasuri merse-ntr-un tampau! Dar era cald, arsita mare; Achim se-ntoarce catra Soare Si zice: -„Zau, tu frate, zau! Asa ma frigi de rau si tare? Mai, Soare! Fii mai cu-ndurare! Caci stii tu ce-mi fagaduiai: Ar zis ca mi-i purta pamantul- Dar precum vad, nu tii cuvantul! Ei bag de seama, tu minteai!“ Si Soarele - sa n-am pacate! Amar de Chim s-a rusinat, Acasa iute-a alergat Si n-a iesit pe cer, mai frate, Trei ani si-o zi si jumatate! Noroc a fost, ca-n acel veac Cinstita luna era plina Si da lumina, stii, lumina: Incat si omul cel sarac Vedea mancari si carne-n oale, Desi stia ca toate-s goale! Atunci Achim Cotor sta-n loc, Aduna vreascuri, face foc, Si manca bine, se intinde Si trage-un somn ca de noroc. In zari, departe, el zareste Ca serpe Dunarea curgand Si preste Dunare trecand, Un pod de aur straluceste, Cat nu-ti incape nici in gand: Lucea ca zugravit in rama, Gandeai ca-i acurat arama! -„Hei, hei! vorbeste Chim Cotor, Cercandu-si traistele de-afunde, Hei, hei! Acuma pot ascunde Vrun bulz... voi merge-ncetisor Caci nu vad straji! Asa, mai frate, De pot, fur podul jumatate!“ Cu-acest gand slab, dar foarte sod, Voios Achim in fuga pleaca Si merge ca un voievod, Tinand cararea catra pod, Dar-hui! Achim Cotor se-neaca Si limba i se face nod.- Pamantul fierbe loc d-un jugar, S-aude glas ca de calugar Si din pamant, odata, rap! Ca fulger, iese un balaur, Cu barba-ngusta, ca de tap, Cu sapca pistrita pe cap Si plin de zgura ca un faur. Avand canaci pe umeri pusi El vine aducand o oala Si-un car de vrescurele-n poala. -„Hei, ma jupane Piparus! Aud ca esti om cu prilege: Beai dohot si mananci gatege Si rozi piper pe numarus! -Vorbeste Namila cu hohot, - Aici am vreascuri si-aici dohot- Voinice! Sa te vad acus! Ian, ian, invarte nitel crugul Si-arata-ti, frate, mestesugul!“ Nu-i vorba! Umbla vorba-n sat. Ca omul, daca da de frica. Se face popa si-imparat, Chiar fara voia lui... adica Sa beai chiar dohot! Draci cu chica! Nu-i nici de ras! Achim, saracul, A dat de-atatea neplaceri, Incat el simte-se-n puteri De-a duce-n carca si pe dracul, Ba chiar sa-l suie-n varf de peri, Dar- zmei cu veriguta-n coada! Gatege cum batai sa roada! -„Ce, frate? Nu vreai sa mananci? Aibi grij’ ca la minut voi face Sa treci pe pod in patru branci! De-ti place, place; de nu-ti place, Te-nvat eu vitejii, sarace! Zau, zau! Adeca dar tu vrei Sa cauti prin septe tari sihastre Pe fata Craiului Albastru? Ti-ai pus de gand sa mergi la zmei? Dar ce poti face tu la ei? De esti viteaz, da-mi mana! Ada! Din pumni, din tranta, ori din spada? Ca si eu doar’ sunt bataus- Aibi grij’ ca te fac tot gramada, Degeaba esti tu Piparus! Te bat! cum bati marul cu schiapuri, Trei luni de zile sa beai hapuri!“ Si pune mana pe manunchi Balaurul, scotand o spada, Dar Piparus e la spovada, Si de viteaz era-n genunchi! -„Proslavnice balaur mare! Te rog, aibi mila si-ndurare Si nu lovi, ca faci pacat! Te rog, cu sufletul curat, Cum rogi pe sfantul din icoane: Sa nu confuzi doua persoane! Eu nu ma duc acum la zmei, Caci n-am nimic sa fac cu ei; Si nici nu caut, umbland sihastru, Pe fata Craiului Albastru. Ca n-am vazut de cand sunt crai! Cinstita-n veci sa-ti fie fata Si-ti tina Dumnezeu viata, Si locul prea cinstit ce-l ai! Maria ta! Ascunde-ti dintii! Ca nu sunt Piparus, ma jor! Ma bata sfantul Jov, toti sfintii, Si toti vladicii din sobor! Io-s biet Achim al lui Cotor Si iata ca ma-nhata vina!“ Balaurul pufneste-n ras Si zice-apoi aprins ca focul: -„Cum nu esti Piparus? Ai zis, ca esti-o, bata-te norocul! Eram sa-ti petecesc cojocul! Esti Chim Cotor? De esti Cotor, Te du cu Dumnezeu si bine, Ca n-am nici un prilegi cu tine!“ Se scoala Chim incetisor, Nu cumva gratia-i sa-si strice. Balaurul atunci ii zice: - „Eu pot, vezi bine, rau sa-ti fac In septe sute de privinte, Dar vezi tu! Buna mea vointa Te lasa-n pace! Mergi pe plac! Dar stai, ma rog! De cunostinta Sa-mi dai o pipa de tabac! O pipa numai, ca adica N-am timp sa merg pe la trafica!“ Cotor castiga-ncuragiari; El cauta-n punga, zice-n pripa: -„Zau, zau! Ca n-am tabac de pipa, Dar am mai mandru de tigari,“- Si atunci, iute pre cat poate, Achim isi face mana drob, Si-un pumn de magyar finom scoate Si-apoi hirtii Houblon si Job. Balaurul ii multumeste. Achim Cotor la drum porneste. Si Dunarea pe pod trecand, Ajunge chiar in tara-Verde. De-aici apoi falos pasind Pe cai de-arama, el se pierde, Pe-un drum facut de-un mester faur: Asa sclipea, gandeai ca-i aur! Cu rostopcin in plosca plina, Se duce-n tara cea straina Si-ajunge chiar la Carc Ciolan. Savinca lui? Aman, aman! Savinca-i astazi gospodina, Se-nvarte numai pe-un picior Si nu gandeste la Cotor! Sarac Achim! Multe pateste Cerand odorul prapadit: Dar vai, odorul se fereste De Chim! Pe loc, cand a zarit Savinca pe Cotor in casa, Ocheste lui Ciolan razand Si -Doamne, lucru fara rand!- Ciolan se scoala de la masa Si zice: -„Servus! frate-Achim, Poftim la masa-ne, poftim! Savinca hei: Auzi, matuse? Ian fa-te tu de catra use!“ Achim Cotor pricepe sfatul! El zvarle plosca la amar, Ia usa-n cap sa fuga,-dar Pe usi Savinca-a pus lacatul! Achim e-n paruiala iar! Oh, mare Doamne,fie-ti mila! Hambar si lait, sucitor Si lemne, cute, cleste, pila. Si blide, linguri, podisor- Si cofa, fuse, raschitor Si fier de pluguri si cobila Si -toate-n capul lui Cotor! Si pumni si palmi si trantitura, Prajini, parechi dupa parechi, Si-l trag de par si de urechi Si-l bat cu maturi preste gura, Si-n fel si-n forma mi-l intind Si-l ciuciura si-l trag si-l pisca, Prin par ii gauresc morisca, De nas cu cleste rosi il prind Si-l oparesc si-l bat ca napul, Si-i sparg cu labosele capul! Achim mai da cat da din mani: Dar ce-i o vulpe printre cani? Sub pat s-ascunde, pe sub masa. Dar Carc Ciolan pardon nu-i lasa, Iar ea? Savinca nu statea Pe loc, ea lovituri imparte r Cu foarfeci, sata, ce-i cadea La mana, haid’! Zup, zup! dadea, Viteaza cat un Bunaparte! Al dracului! Cotor era Aproape mort, de el e gata! Zdrobit si lat cum e lopata, Si nu mai poate nici rabda. El sare pe fereastra-n drum Si haid’ la drum! Fugea ca vantul, Gandeai ca-i pare stramt pamantul! Acum era la el acum! Iar ce gandea, boieri cinstiti, Puteti chiar singuri sa ganditi! Ce-a fost de-aicea mai departe, Nu-i lipsa sa mai scriu in carte. Ca orisicine poate sti, Ca biet Achim nu-si gasea locul. Si, blastamand mereu norocul, Traia-cum zmei va mai trai? El n-a voit de-atunci sa stie De popi si de casatorie. Si nu credea, iubitii mei, In sfinti, in drumuri si femei! El a trait tot singur, tare Si verde, ca un bolovan, Si n-a murit de mult: imi pare, Ca-n holera de-acum un an Muri in Blaj un biet sarman, Si tot ma mustra si azi dorul, Ca el a fost Achim Cotorul!



Un piparus modern (parodie)


Aceasta pagina a fost accesata de 1600 ori.