Pierde-vara

Pierde-vara

de George Cosbuc

Frunzis al padurii batrane, Doinesti, o tovarase-al meu! Doineste si vantul prin grane, Iar apa-n izvoare murmura Si spune tot, tot spune din gura, Tot spune mereu. Sub paltin aici e racoare, Ies umbre pe dealuri si pier, Nascute din dungi plutitoare De nori ce-n grabire s-aduna Pe munti, aurita cununa La margini de cer. Ma uit la vulturul din zare Cum zboara puternic si lin, Acum e cat corbul de mare, Cat pumnul abia, cat albina, Si-n urma-l inghite lumina Din largul senin. S-aude pe coasa cum suna Ciocanul; pe margini de rau Poporul de pasari s-aduna. E cantec de lunca, pe creste; Flacai ce cosesc, si neveste Prin lanuri de grau. Iar norii-si tot schimba faptura, Se zbuciuma-ntr-insii-aratari - Isi casca balaurii gura; Vad cuiburi de pajuri maiestre, Si roibii cei fara capestre Din smarcuri de mari. Prin mare trec zmeii cu-notul; Si, iata-l, tarand un copac Piticul cu barba cat cotul, Ies scroafele-marii cu puii, Si sparge-nchisorile Gruii Batranul Novac. Vad Lupul din basme, cu laba; Zmeoaice, si codu ce-l rod. Pe Greul-pamantului baba Cu vraje-l ucide-ntr-o lunca, Si uite, Cal-galben s-arunca, Iar zmeu-i sub pod. Frumoasa-mi rasare-o Ileana, Si canta-n cosita ei flori. Vad zanele goale-n poiana, Scaldandu-se-ascunse-n padure, Cand vine-un voinic sa le fure Camasile-n zori ... Dar iata-l cu galbene plete, Frumos, sa-l ucida de drag La san indragitele fete - Copilul, nascut, al tacerii, Ce-ti vine prin linistea serii Si-ti sade pe prag. Prin iarba-nspicata el vine Iesit de sub mucede stanci; Tiptil se strecoara spre mine Si capul din iarba si-l scoate, Dar iute s-azvarle pe coate Si-asteapta pe branci. Soseste, s-apleaca de-aproape, Iar fruntile noastre s-ating; O panza eu simt pe pleoape, Parand d-un paianjen tesuta. Si-n urma pe ochi ma saruta, Iar ochii-mi se sting. Mi-e teama sa-l sperii; si-alene, Vrand ochii de vraja sa-i scap, Ma-ncerc sa duc mana spre gene. El simte, strengarul, se-ntinde Si mana cu zambet mi-o prinde, Mi-o pune sub cap. Si-n palme-ascunzand obrajiorii Se pierde prin naltul porumb - S-amesteca dealul si norii Si-n noapte pamantul se-ncheaga: Simt, parca, topindu-se-ntreaga, Faptura-mi de plumb. Iar vantul doineste prin grane; Doineste tovarasul meu, Frunzisul padurii batrane, Iar apa din vale murmura Si spune, tot spune din gura, Tot spune mereu.



Pierde-vara


Aceasta pagina a fost accesata de 1365 ori.