Dascalul Pascal
de George Cosbuc
Pe buas de mare
Vine-o corabioara,
Neagra si smolita,
De maluri trantita,
Frumos poleita,
Gingas zugravita.
In ea mare, sede
Cincizeci de voinici,
Patruzeci-si cinci.
Cincizeci fara cinci.
Mai marele este
Gheorghita Bacanu,
Turcul Ibrianu.
Dascalul Pascal
Carma carmuieste,
Pravila-mi ceteste.
Lui ca i s-arata
Trei furtuni de vara,
Trie de primavara;
Furtuna dintai
N-are capatai,
Tare s-o umfla,
Dar o contina;
Iara celelalt
Vasul o sa-l salte,
Si l-or rasturna,
Ei s-or ineca.
Cetea ce-mi cetea,
Foi mai rasfoia
S-apoi cuvanta:
"-Alei voi voinici
Patruzeci-si-cinci!
Mie mi s-arata
Trei furtuni de vara
Trei de primavara,
Ele s-or umfla,
Vasu-or rasturna
Eu m-oi ineca,
Iar voi iti scapa,
Nevestica mea,
Cine-o sa mi-o ia?"
Gheorghita Bacanu,
Turcu Ibrianu
Iute raspundea
Lui Pascal zicea:
"-Eu ca ti-oi lua-o
Frumos ti-oi purta-o
Gingasel ca tine,
De trei ori mai bine."
Pascal mai statea
Se mai chibzuia
Si-apoi zicea:
"-Eu m-oi ineca,
Calu-o ramanea
Cine-o sa mi-l ia?"
"- Eu ca-l voi lua,
Frumos l-oi purta,
Cu cioltare poleite,
Cu strunele otelite,
De trei ori mai bine
Decum sta la tine",
Zicea Ibrian,
Mare capitan.
Vorba nu sfarsea,
Furtuna-ncepea,
Toti ca se-neca.
Dar Pascal scapa.
Alt vas cumpara,
Dincolo trecea,
La cheia nemteasca
Sa negustoreasca,
Sa se pricopseasca.
(11/23 octombrie 1889)
Dascalul Pascal
Aceasta pagina a fost accesata de 2585 ori.
