Zana Padurii
de George Cosbuc
-”Iar mura-ntr-adins o facu pe pamant Salbatica Zan-a padurii, Caci ochii ei negri asemenea sunt Cu negrele boabe-ale murii. Iar unde e mura, sadita de ea, Pot merge neveste si fete, Flacailor insa vederea le-o ia Si junghiuri prin cap le trimete! Si zmeura-anume-o facu pe pamant Salbatica Zan-a padurii - Obrajii ei rumeni ca zmeura sunt, Obrajii si rumenul gurii. Iar pe-unde sadeste ea zmeura-n vai Pot merge femeile-n pace, Dar floarea din fata le-o ia la flacai Si galbeni ca faguru-i face. Iar muschiu sub brazi intr-adins l-a lasat Salbatica Zan-a padurii, Ca muschiul de moale e caldul ei pat, Acolo sub umbra rasurii, Iar pe-unde e muschi, e pe-acolo si ea: Pot merge sa seaza copile, Flacailor insa odihna le-o ia De pier si se-ngroapa cu zile!” -”Ei, parca pe Zana eu nu stiu s-o-nsel! Neveste si mura sa fie! Eu stau pe poteca si-atin frumusel Cararea la fete-n campie, Iar cand o sa vad eu ca Zana mi-e rea Si-mi fura taria fapturii, O prind prin paduri si-o sarut si pe ea Pe hoata de Zan-a padurii!”
Zana Padurii
Aceasta pagina a fost accesata de 3416 ori.
