Modern

Modern

de George Cosbuc

Preste prag domol tu treci,
Domol mi-te apropii,
Cu ochii umezi s-o intrebi
Ori adormiti i-s ochii.

Si ce frumoasa-fata-i ea,
Iesita ca din dalta,
Cum alta-n lume n-a mai fost
Si nici n-a mai fi alta!

Obraji de jar. Tu ii atingi
Cu calda rasulfare;
Cu focul dragostei tu poti
Sa incalzesti o mare.

Nebun! Din negrele gene lin
O lacrima rasare.
De buna seama-n visul ei
Vreun amant mai vechiu-i apare!

(23 iulie 1889)




Modern


Aceasta pagina a fost accesata de 1134 ori.