Petrea
de George Cosbuc
Urla Petre prins de trude Si rapus de munci. Tata-sau din coast-aude, Sta mirat si pari insira; Iar asculta, iar se mira, Pleac-apoi pe lunci. Ce ti-e, Petre, cu strigarea? Dat-au lupii-n oi? Ispravit-ai, poate, sarea? Ai vatui de sarpe supte, Ori opincile-ti sunt rupte Si ti-e dor de noi? Adormii prin vale, tata, Sub un tei batran. Vantul s-a starnit deodata Si-a tot nins pe mine floarea, Pana m-a-ngropat ninsoarea Si mi-a-ntrat un sarpe-n san. Si ma strange, biet de mine, Parca-i lant de fier Invaleste-ti, tata, bine Carpe groase pana-n coate, Pleaca-te-n genunchi si-l scoate Tat-al meu, ca pier. Am sa-l scot eu, nu te teme, Capul sa i-l crap Dar acum n-am, Petre, vreme. Fanu-i ud pe coasta luncii, Rag de sete-n brazda juncii, Cata sa-i adap. Urla Petre prins de trude, Urla-n chip pagan. Maica-sa din cas-aude, Fir si fus si ghem arunca Si-si gaseste fiu-n lunca Sarpe-avand in san. Invaleste-ti in naframa Mana pana-n cot Ca sa nu te muste, mama! Tu n-ai boi sa duci la apa, Fa-mi un bine si ma scapa, Ca m-a rupt detot. Petre-al meu, tu musti tarana, Vezi, ca tot visam Cum sa prind eu serpi cu mana? Fara mana nu mi-e bine, Dar mi-e lesne fara tine, Ca baieti mai am! Urla Petre prins de trude, Url-acum murind. Fata din gradina-aude Cu cosita despletita Si cu inima sarita Pleaca hohotind. Si de planset mult se-neaca Alergand grabit Si soseste si se pleaca, Si sumeasa pana-n coate, Ea din san mirata-i scoate Brau intraurit. Petrea rade, fata plange; Dar sarind de jos, Vesel Petrea-n brate-o strange: Poarta-l sanatoasa, draga, Ca sa-mi stie lumea-ntreaga Pe-omul credincios!
Petrea
Aceasta pagina a fost accesata de 2378 ori.
