Spinul

Spinul

de George Cosbuc

Statea frumoasa pe-un razor; Voinicul langa ea devale, Sa-i scoata spinul din picior Si ea plangea: Un spin in cale! De ce tot razi? Ah, cum ma dor Aceste rasete-ale tale! Ea are flori de crang la san, Si-n par un trandafir salbatic, Si parul ei de roua-i plin. Ei, las sa rad! Tu ai cules Trei fragi, venind peste coline, Si vezi cu ce mi te-ai ales! Trei fragi? Si-atat e doara bine! Caci n-am putut in deal sa ies; Trei fragi de-ar fi, sunt pentru tine! Cu ochii-nchisi si stransi de tot, Ea de dureri izbea piciorul: Ah, lasa-ma, ca nu mai pot! Fricoasa esti! Da! Te-as vedea! Fricoasa, eu? Asa e frica? N-ai mila de durerea mea! Nu-ti pasa! Da! Ca de nimica! Ba-mi pasa mult, ca eu n-as vrea Sa-mi fie schioapa nevestica! Ea-si potriveste floarea-n par, Si-i infloresc zambind obrajii Cei albi ca florile de mar. Sa fiu chiar schioapa, ce-i apoi? Ca ce ti-e drag, tot drag ramane! Eu nu zic ba! Dar uite, joi Ni-e nunta, draga, e ca maine Tu cum sa joci? Sarac de noi! Sa stai la masa-ntre batrane. Ea-si tine bratul stang pe piept Si-ncetisor dezmiarda fruntea Flacaului cu bratul drept. Eu tie vreau sa-ti fiu pe plac; Si n-o sa joc, si ce-i cu asta? Asa-i! Dar eu? Eu ce ma fac? La nunta-mi, bata-o napasta, Sa nu joc eu? De-as sti ca zac, La nunta vreau sa-mi joc nevasta! Ea rade-acum! Nebun ce esti! Flacaul grabnic sa ridica: Ei, iaca spinul! Ce-mi platesti? Vrei plata? Uite, ai trei fragi, Si din cosita-ti dau bujorii... Si toata frunza de pe fagi! De dor de fragi sa plang feciorii? De flori da-mi ochii tai cei dragi Si pentru fragi da-mi obrajorii! Si ea-l loveste-ncetisor, Zambind, cu palma peste gura. Eu stiu! Sa ceri asa-i usor! Dar las acum! E joi aici Si nimeni, asteptand, nu moare! Ma porti ca pe copiii mici! Dar joi, sa stii! Trei fragi si-o floare! Si joi tu n-ai ce sa mai zici, Ca pentru multe-mi esti datoare!



Spinul


Aceasta pagina a fost accesata de 1281 ori.