Non omnis moriar

Non omnis moriar

de George Cosbuc

Cladit-au grecii doara cetati de fala pline Si temple mari si ziduri ciclopice-au zidit, Dar toata maiestria cladirilor eline, Columnele de marmur si templele divine, De mult s-au naruit. Traiesc numai imagini, hranite de-amintirea Condeiului istoric, ca vis numai traiesc: Dar cine poate zice ca le-a pierit marirea? Ce cap va fi-ndaratnic sa nege nemurirea Poporului grecesc? Nu murii tin pe-o ginta, caci murii pot sa cada; Nu oamenii fac neamul, caci ei se nasc si mor: Barbatii numai poarta putere si dovada, Dar nu prin fier si lance, ei nu inving prin spada, Ci-nving cu mintea lor. Se nasc, avand in suflet mari, nobile destinuri; Traiesc, ca sa creeze, si trec ca niste regi. Umpland a lumii goluri, golind a marii plinuri, Ei mor deplansi de-o ginta si, chiar sa moara-n chinuri. Nicicand nu mor intregi! Aceia sunt barbatii, cari pot s-alunge norii Natiunilor uitate prin noapte si sub fier, Barbati superbi cari poarta menirile-Aurorii, Au larg avant de vultur si-n sir, ca si cocorii, Ei fura foc din cer. Oh, sfant si nalt e darul, cand ori la care neamuri Traiesc barbati cu suflet, cum noua ne-a trait Cipariu, caruntul duce, purtand a limbii flamuri, Catand sa lamureasca prin vii si mandre lamuri Un grai imbatranit. Caci l-a trimis Geniul luminii sa-si uneasca Puterea cu-ale altor barbati cu suflet plin: Sa caute si sa afle, sa franga-a lumii masca, Intregi sa ne redeie si iar sa ne renasca Prin grai de la Quirin. Si-acum rasuna tonuri lugubre-n tot de-a latul Pamanturilor unde un grai gasesti si-un port, Ca varsa lacrimi sipot tot coltul si tot satul, Ca gem la groapa flamuri cernite, ca barbatul Natiunii doarme mort! Gandirea lui, aprinsa de-a neamului iubire, Azi doarme-n glii si doarme intreg avantul lui! Cipariu, care cata prin veacuri de-amintire O limba romaneasca si-a limbii noastre fire, Cipariu de-acum nu-i! E mort Cipariu? Voi spuneti ca-i mort? Dar oare poate Sa moara omul care da vieti, care-i trimis? Nu-i mort! In mii de piepturi, in piepturile toate, Traieste el de-a pururi; nici moartea nu ni-l scoate Din piept, unde ni-e scris! Trei scanduri si-o movila de glii nu pot s-ascunda Pe-un om iubit de-o lume, pe-un om de fapte mari! Un neam intreg, ce plange, sta gata sa raspunda Ca-n veac va recunoaste cu-o inima profunda Pe marele Cipariu!



Non omnis moriar


Aceasta pagina a fost accesata de 1021 ori.