Smardanul si Vidinul - 14

Smardanul si Vidinul - 14

de George Cosbuc


Intr-o duminecala amiaza toata ostirea lui Izet a iesit din Vidin. Ea a defilat pe dinaintea generalilor nostri si a plecat, cu tot onorul cuvenit unei ostiri, la Nazir-Mahala. Dupa trei ceasuri a intrat oastea noastra, defiland si ea pe dinaintea generalilor turci si fiind primita cu toate onorurile ostasesti din partea turcilor.
Ostirile s-au purtat prieteneste una cu alta. Noi am dat tot ajutorul cu putinta turcilor, sa aiba hrana si sa calatoreasca unde voiesc nesuparati, iar turcii ne-au gazduit in oras pe ofiterii nostri si ne-au primit oastea cu bunavointa.
Turcii au iesit din Vidin fara arme. Noi am gasit in cetate 140 de tunuri, peste trei sute de mii de ghiulele si de obuzuri, sapte mii de butoaie cu iarba de tun si zece mii de ocale de iarba de pusca. Turcii lui Izet aveau destula munitiuneca sa se impotriveasca multa vreme. Mai ales pedestrimea; ea ne-a lasat in Vidin peste douasprezece milioane de cartuse.
Oastea noastra a fost primita de preotii bulgari in haine de sarbatori imparatesti si cu icoane pe brate. Clopotele tuturor bisericilor incepura sa cante, vestind crestinilor ziua mantuirii lor de jugul turcesc. Guvernator al cetatii fu numit generalul Cerchez, care a chemat numaidecat pe bulgarii mai de frunte din oras si a numit dintre ei pe primar si pe toate autoritatile civile.
Generalii nostri au mers cu totii la biserica; preotii bulgari au facut sfanta slujba, pomenind numele domnitorului Carol al Romaniei ca mantuitor al orasului Vidin si al crestinilor bulgari. Pe unul dintre tunurile de aparare ale cetatii s-a ridicat steagul tricolor si ca semn de biruinta s-a tras de trei ori cu tunul.
Astfel, in puternica si nebiruita cetate a Vidinului in care de la cladirea ei pana acum n-a pututsa intre nici o oaste dusmana, in cetatea cea inspaimantatoare au intrat acum ostirile romanilor. Vidinul a mai fost batut odata de romani acum trei sute de ani, de vitejii osteni ai lui Mihai Viteazul. Dar stramosii nostri n-au avut noroc sa intre in cetate. Acest noroc a fost ursit stranepotilor lui Mihai!
Domnitorul a trimis oastei de la Vidin un ordin  de zi, in care zicea intre altele:
"Cu sufletul induiosat de gloria voastra, la care de asta data, silit fiind de trebile si de grijile tarii, am privit de departe. Eu am urmarit voinicestii vostri pasi. Dar, voi stiti ca inima mea era mandra si linistita, caci domnul vstru fusese cu voi la Plevna si vazuse cine sunteti si ce puteti.
Nevoile grele, sangeroasele jertfe ce trebuirati sa mai ingaduiti pentru patrie, a fost rasplatite cu fala ce-ati avut de a intra cu onoare ostaseasca in cetatea pe care ati impresurat-o cu vitejie. Vulturul romanesc, care si-a desfasurat aripile la Grivita, isi odihneste acum zborul pe feciorelnicele ziduri ale Vidinului. Tara, impreuna cu mine, va multumeste; ea, in viitor, ca si in trecut, dupa credinta in Dumnezeu isi pune rcedinta in voi, ostasi.
Carol"





Smardanul si Vidinul - 01
Smardanul si Vidinul - 02
Smardanul si Vidinul - 03
Smardanul si Vidinul - 04
Smardanul si Vidinul - 05
Smardanul si Vidinul - 06
Smardanul si Vidinul - 07
Smardanul si Vidinul - 08
Smardanul si Vidinul - 09
Smardanul si Vidinul - 10
Smardanul si Vidinul - 11
Smardanul si Vidinul - 12
Smardanul si Vidinul - 13
Smardanul si Vidinul - 14


Aceasta pagina a fost accesata de 1989 ori.