In opressores

In opressores

de George Cosbuc

Fericit va fi cine va lua copiii lor din fasa si va zdrobi capul lor de pietrele drumului (Psalm 123) Tu te plangi ca mila nu-i? Mai astepti tu mila lui? Panea de pe masa. Casa ta, si ei stapani! Prindeti ce va cade-n mani, Si-i loviti la mir, romani, Ca-i la voi acasa. Numai temniti ne-au zidit, Numai lanturi au gatit, Numai cuie-au faurit, Cruci de schingiuire: Dar, pe mosi si pe nepoti, Si pe iad, pe dracii toti, Nu mai vrem sa fim iloti, Nu vrem umilire! Noi ne-am plans si-am plans de-ajuns, Ne-au batut, si ne-am ascuns; Ne-au scuipat, si n-am raspuns - Am crezut in soarte. Noi murim de mii de ori: Si e las asa sa mori! Sus, romani! Suntem datori Numai cu o moarte Prigoniti de soarte noi? Slabi si de virtute goi? Lasi copii din tati eroi? E mintit cuvantul! Azi ne prigonesc acei Cari ne cred tacand la ei Ca privim tacand la ei Cum ne-nchid mormantul. Stati cu mana-n san, flacai? N-auziti plangand prin vai? Ceru-i rosu de vapai Si se umfla vadul: Dumnezeu ni-e-ntr-ajutor! Daca si el e de-ai lor, Nu-l mai vrem ocrotitor: Ne-nfratim cu iadul.



In opressores


Aceasta pagina a fost accesata de 3117 ori.