Iarna pe ulita
de George Cosbuc
A-nceput de ieri sa cada Cate-un fulg, acum a stat, Norii s-au mai razbunat Spre apus, dar stau gramada Peste sat. Nu e soare, dar e bine, Si pe rau e numai fum. Vantu-i linistit acum, Dar navalnic vuiet vine De pe drum. Sunt copii. Cu multe sanii, De pe coasta vin tipand Si se-mping si sar razand; Prin zapada fac matanii; Vrand-nevrand. Gura fac ca roata morii; Si de-a valma se pornesc, Cum prin gard se galcevesc Vrabii gurese, cand norii Ploi vestesc. Cei mai mari acum, din sfada, Stau pe-ncaierate pusi; Cei mai mici, de foame-adusi, Se scancesc si plang gramada Pe la usi. Colo-n colt acum rasare Un copil, al nu stiu cui, Largi de-un cot sunt pasii lui, Iar el mic, caci pe carare Parca nu-i. Haina-i maturand pamantul Si-o taraste-abia, abia: Cinci ca el incap in ea, Sa mai bata, soro, vantul Dac-o vrea! El e sol precum se vede, Ma-sa l-a trimis in sat, Vezi de-aceea-i incruntat, Si s-avanta, si se crede Ca-i barbat; Cade-n branci si se ridica Dand pe ceafa putintel Toata lana unui miel: O caciula mai voinica Decat el. Si tot vine, tot inoata, Dar deodata cu ochi vii, Sta pe loc sa mi te tii! Colo, zgomotoasa gloata, De copii!
El degraba-n jur chiteste
Vrun ocol, caci e pierdut,
Dar copiii l-au vazut!
Toata ceata navaleste
Pe-ntrecut.
Uite-i, ma, caciula, frate,
Mare cat o zi de post
Aoleu, ce urs mi-a fost!
Au sub dansa sapte sate
Adapost!
Unii-l iau grabit la vale,
Altii-n gluma parte-i tin
Uite-i, fara pic de vin
S-au jurat sa-mbete-n cale
Pe crestin!
Vine-o baba-ncet pe strada
In cojocul rupt al ei
Si incins cu sfori de tei.
Sta pe loc acum sa vada
Si ea ce-i.
S-otaraste rau batrana
Pentru micul Barba-cot.
Ati innebunit de tot
Puiul mamii, da-mi tu mana
Sa te scot!
Cica vrei sa stingi cu paie
Focul cand e-n clai cu fan,
Si-apoi zici ca esti roman!
Biata bab-a-ntrat in laie
La stapan.
Ca pe-o bufnit-o-nconjoara
Si-o petrec cu chiu cu vai,
Si se tin de dansa scai,
Plina-i stramta ulicioara
De alai.
Nu e chip sa-i faci cu buna
Sa-si pazeasca drumul lor!
Rad si sar intr-un picior,
Se-nvartesc si tipa-ntruna
Mai cu zor.
Baba si-a uitat invatul:
Bate,-njura, da din maini:
Dracilor, santeti pagani?
Maica mea! Sa stai cu batul
Ca la caini!
Si cu batul se-nvarteste
Ca sa-si faca-n jur ocol;
Dar abia e locul gol,
Si multimea navaleste
Iarasi stol.
Astfel tabara se duce
Lalaind in chip avan:
Baba-n mijloc, capitan,
Scuipa-n san si face cruce
De Satan.
Ba se rascolesc si cainii
De prin curti, si sar la ei.
Pe la garduri ies femei,
Se urnesc mirati batranii
Din bordei.
Ce-i pe drum atata gura?
Nu-i nimic. Copii strengari.
Ei, auzi! Vedea-i-as mari,
Parca trece-adunatura
De tatari!
Iarna pe ulita
Aceasta pagina a fost accesata de 8167 ori.