Visul sclavului
de George Cosbuc
(dupa Longfellow)
Acolo-n sant el a cazut
Cu secera in mana,
C pieptul gol si ingropat
Cu capul in tarana -
In vis el vede tara sa,
Ca-n tara-i doru-l mana.
Cu vuiet Nigru urla-n vai
Ca leul in zabrele,
Campii de palmieri sa-ntind,
El, rege, domn pe ele!
Si caravane vin incet
Cu glas de clopotele.
Regina, si-mprejur copii,
Cuvinte dragi ingana,
Ea i se uita-n ochi zambind
Si-l strange-ncet de mana-
Si-atubnci din ochii lui cazu
O lacrima-n tarana!
La brau cu spada, pe-un fugar
El fulgera la vale,
De-argitn e fraul, si-nspumat,
Si cum alearga-n cale
De solduri-i se bat vuind
Razboinicele zale.
Flamingii, urmariti de arc,
Din fuga el ii prinde;
De-asupra-i vede in amurg
Vazduhul cum s-aprinde,
Si-adoarme noaptea langa foc
In crang de tamarinde.
Si-n noapte-aude glas de lei
Si urlete de fiare,
Incet ipopotamul greu
Din mlastini ii rasare -
Si-acum triumfator zambind,
Aude-n vis fanfare.
Si codrii vechi cu mii de guri
Un imn prin noapte canta,
Si-orcanul canta, si-al sau glas
Pustiul inspaimanta:
Un imn al libertatii-n cor;
Cantarea ei cea sfanta!
El nu mai simte biciul crunt,
Nici arsita de soare
El e departe-n tara lui -
El e-ntr-un sant si moare!
Si l-au aflat acolo mort
Cu fata zambitoare.
(Vatra, 1894)
Visul sclavului
Aceasta pagina a fost accesata de 2203 ori.
