Sub patrafir

Sub patrafir

de George Cosbuc

Parinte, eu ma-nec din piept Si n-am puteri de vorba multa ; Cat voi putea vorbi m-asculta Sa-ti spun in graba tot si drept. As vrea sa-ncep cu fapte bune, Dar n-am facut, ori le-am uitat Si raiu-n cap putin mi-a stat. Si-am fost si prost la numarat - Si n-am ce spune. N-aveam nici vreme. Tata-i mort Si mama-i cu copii, sarmana. Ei de la mine-asteapta hrana, Si grija numai eu le-o port De-acum ei singuri sa si-o poarte ! Mi-e mila de durerea lor, De ei mi-e jale, nu ca mor. Dar cum e scris Ca sunt dator Si eu c-o moarte. EU ma cunosc ; sunt pacatos, Ca prea am dus-o-n ras si-n glume... Prea drag mi-a fost sa fiu in lume, Si-am prea iubit ce-a fost frumos ! Pe langa vin, voinicii roata, Si chiote pe deal in zori, Si ziua luncile cu flori, Si hora noaptea-n sezatori, Si viata toata ! Si mi-a placut in jurul meu Sa vad flacai pe batatura Si cobza cu isonu-n gura Sa-mi zornaie zorind mereu. Sa vad cum se cotesc sirete Pe-ascuns nevestele, si-aprins Se simt de peste brau cuprins Trupsorul cel subtire-ncins Al unei fete. Pagan sunt parca, nu crestin ! Bisericos n-am fost, parinte, Dar rar, cand mi-am adus aminte, M-am dus si eu ca sa ma-nchin. Eu am pe Dumnezeu in mine : Mereu il simt, si-l vad mereu - Gandesc asa ! Mai stiu si eu ! Dar, taica, las' ca Dumnezeu Va sti mai bine. N-am dat in viata nimanui Prilej sa-mi poarte dusmanie, Eu n-am putut sa tin manie Ca n-am avut, parinte, cui, Macar mi-au tot facut-o unii ! Si n-am fost slab si nici fricos : Pe opt ti-i dau gramada jos - Dar m-am ferit sa-mi fac ponos Cu toti nebunii. O data numai... P-un flacau L-am dat de ziduri, pentr-o fata A doua zi a prins deodata La plug in deal sa-mi para rau, Si nici la boi n-am dat mancare Si-n brazda plugul l-am lasat Si ca nebun am alergat Pe dealuri, pe flacau sa-l cat Sa-i cer iertare. Si nu mai stiu... atata-i tot, Ba, taica, stai ! E cu vecinul. Pe palme m-alinta crestinul Si drag m-avea ca pe-un nepot... Si eu i-am sarutat nevasta ! EI mos, ea o copila-abia. Mi-a fost si mila, cum plangea, Si, Doamne, ochi frumosi ce-avea - Pacat e asta ? Dac-am uitat ceva sa spui, Mi-e martur Dumnezeu, parinte, C-am spus ce mi-a venit in minte Si-oi spune tot, in fata Lui! Si-acum canon... il stiu anume ! A fost asa, si n-as carti: Canon e ca nu pot trai! Si-ntr-alta lume n-o mai fi Ca pe-asta lume.



Sub patrafir


Aceasta pagina a fost accesata de 3420 ori.