Inima mamei
de George Cosbuc
(dupa o legenda franceza)
Era baiat frumos la chip si bland,
El a venit acasa azi oftand ;
Si mama-sa, vazandu-l suparat,
L-a strans la piept, pe ochi l-a sar utat
Si-a zis, privind cu drag in ochii lui :
Tu ai ceva pe suflet si nu-mi spui !
Parca te temi ca-ti mustru gandul tau,
De ce nu-mi spui ? Nu vezi cat esti de rau !
Si ea plangea, cum plange fiul mic,
Si-a plans si el, si n-a raspuns nimic.
Sa-i spuie mamei ! Da, cand a plecat
De la iubita lui, el revoltat
Venea nebun si dus d-un singur gand
S-ajunga langa ma-sa mai curand,
Sa-i spuie tot ! Dar cand a fost in prag,
A stat pierdut in loc o, lasul ce-i !
Azi il ardea privirea cald-a ei,
Si bratele-i, care-l strangeau cu dor,
Azi il durea imbratisarea lor,
Si toata vorba mamei il durea
Si silnic el s-a smuls de langa ea.
El a fugit de ma-sa. Abatut,
O-ntreaga zi pe lunci el s-a pierdut
Si la iubita lui el se gandea,
Si la cuvintele ce le-a zis ea :
Eu voi iubi pe unul dintre toti ;
Din pieptul mamei tale, daca poti
Sa-mi dai tu inima al meu vei fi !
Voiesc un talisman ! De voi iubi,
Sa fiu iubita ! Vreau sa stiu cum esti,
Eu cer un singur semn, ca ma iubesti !
Si el s-a ingrozit de-acest cuvant !
Ea-si bate joc de ce-avea el mai sfant,
Si, ca d-un demon, el s-a r upt de ea,
Dar o iubea nebun, el o iubea
Mai mult acum fara-nteles
Vorbea cu sine, si gemea mai des ;
Si se-ngrozea de gandul ca-ntr-o zi
Aceasta fata-l poate bir ui.
Sa-si piarda mama-n chip atat de las,
De doua ori sa fie ucigas !
Si-a doua zi s-a dus si-a intrebat
Pe draga lui, dar ea si-acum i-a dat
Raspunsul vechi. Si el gemea plangand
Si nu putea sa fuga d-acest gand
Si noua nopti cu gandul s-a zbatut
Si-n ur ma-a dus iubitei ce-a cer ut.
El n-a putut sa planga si-ar fi plans,
In mana tremurat tinea, dar strans
Odorul drag, o inima si-a cui ?
Aceasta este rasplatirea lui !
Ea l-a iubit, ca ochii ei, si bland
Plangea si ea, cand il vedea plangand,
Si si-ar fi dat si capul pentr u el :
Si-acum o rasplateste-asa misel !
El nu mai are mama ! El a pus
Iubirea unei fete mai presus
D-a mamei lui ce mult a dat
Si-n schimb el nu stia ce-a cumparat !
Fiori simtea cum il ineaca reci ;
Ii rasunau blestemele de veci
A mamei, numai soapte fara glas,
El o simtea venind cu pas de pas
Pe urma lui, el o vedea plangand
Cu degetul spre dansul aratand
Si-atunci, d-atatea ganduri abatut,
Impleticindu-se, el a cazut
In dr um, tinandu-si talismanul strans
La piept. Si-un glas amestecat cu plans
A rasarit atunci induiosat
Si plin d-o mila dulce l-a-ntrebat :
Tu te-ai lovit, iubitul meu ? Sa-mi spui !
Inima mamei
Aceasta pagina a fost accesata de 4494 ori.