Saruta soarele cu drag pamintul

Saruta soarele cu drag pamintul

de George Cosbuc

Saruta soarele cu drag pamintul
Si flori de prin cimpii saruta vintul,

Izvoarele saruta rosii flori
Si roua lunci si vai saruta-n zori.

Azi-mine poti sa fii de moarte sarutata,
De ce te temi de sarutari, tu, fata?

Nu vezi cum sa saruta nor cu nor -
Rasare foc ceresc pe buza lor!

Sint fulgere, puteri razbunatoare:
Tot omul sarutat de ele moare!

Dar niciodata-n lumea asta nu s-a dat
Sa vezi amor de fulger sarutat.

Au fulgerile scop! Nu cad pierdute,
Cad tot in cei ce nu vreau sa sarute!




Saruta soarele cu drag pamintul


Aceasta pagina a fost accesata de 2476 ori.